Ţara Călatei sau tărâmul nedescoperit al Transilvaniei

Tara noastra e frumoasa, avem munti, dealuri si mare, avem istorie si avem cultura. Multe dintre zonele frumoase ale tarii noastre sunt promovate chiar international, insa la fel de multe raman necunoscute chiar si noua, locuitorilor din plaiurile mioritice.

Una dintre bijuteriile ramase nedescoperite de romani, dar iubita si vizitata de maghiari, este Tara Calatei.

Kalotaszeg (Tara Calatei) este o regiune din Transilvania, dispusa in vaile dintre Cluj si Huedin.

Ţara Călatei a fost o zona cu o personalitate istorica puternica în Evul Mediu transilvanean, este astazi leaganul tradiţiilor populare vechi de mai multe secole, locuita majoritar de maghiari.

Un numar impresionant de frumuseti isi asteapta turistii: biserici de piatra cu acoperis din sindrila si cu plafoane din casete de lemn pictate, case taranesti cu arhitectura unica, festivaluri de dans, târguri cu traditie (cum este cel de la Negreni), portul popular unic, mestesuguri artizanale si multe altele.

Cum am ajuns aici

Am vizitat zona cu ocazia zilelor libere de Revelion. Am fost un grup destul de mare si am tot cautat cazare pe Valea Prahovei, insa preturile uriase ne-au descurajat.

Astfel am extins cautarile in alte zone ale tarii, in ideea de a gasi o pensiune suficient de mare pentru noi toti, aflata intr-o zona linistita si frumoasa.

Pe site-ul Travelminit.ro am gasit exact ce cautam. In satucul Izvorul Crisului, jud. Cluj, am rezervat pentru 3 nopti o pensiune cum nu am mai vazut nicaieri, un mic muzeu daca ma intrebati pe mine.

Bineinteles, plecand spre destinatie pe 30 decembrie, va inchipuiti ca nu a fost un drum usor.

Dupa aproximativ 8 ore am ajuns la cazare.

Unde ne-am cazat

Locatia de cazare se numeste Kalotaszeg Vendégház Körösfő si este o pensiune de familie. Am fost intampinati cu ospitalitate de catre familia Korpos, ne-au aratat camerele si apoi am fost serviti cu prajituri si tuica.

Las aici cateva imagini cu pensiunea:

Dulap aflat in camerele de la parter, pictat manual

Unul din mestesugurile cu traditie de sute de ani - vase din lut pictate manual

Ce poti face in sat

Mititel asa cum e, tot nu te plictisesti in Izvorul Crisului. Daca stai 2-3 zile aici si ai parte de vreme buna, poti sa te relaxezi in gradina pensiunii, unde e liniste si pace.

Sau poti sa mergi pe jos pana la biserica Reformata din sat, care domina de pe un deal imprejurimile. Zidul inconjurator al bisericii dateaza din sec. al XIV-lea, insa biserica a fost reconstruita in 1764. Ce este special si unic este tavanul, un mozaic de patrate din lemn, pictate de catre Lorenz Umling cel Batrân, un mester renumit al zonei. Ce m-a uimit pe mine este imbinarea modernului cu traditionalul - aceasta biserica are incalzire in banci! Cand te asezi pe banca, poti asculta nestingherit slujba, fara a-ti fi teama ca racesti :D.

Apoi, dupa ce te-ai delectat cu putina istorie, poti merge sa admiri frumoasele obiecte artizanale din magazinele localnicilor, aflate la strada principala. Aici, inca din timpuri stravechi, toata lumea se ocupa cu asa ceva. Cat vezi cu ochii te intampina farfurii pictate, jocuri de sah si table, oale din lut, covoare, bluzite si vestute pentru toate gusturile.

Ce poti vizita imprejur

Ne-am fi dorit sa ne plimbam mai mult, insa noaptea nedormita dintre ani si-a spus cuvantul. Asa ca am reusit sa facem o singura drumetie, insa a facut cat 10. Am ramas atat de incantati de locurile prin care am fost, incat am spus ca vom mai reveni sa le vedem si vara.

Am vizitat cascada Valul Miresii (sau cascada Rachitele, dupa satul cel mai apropiat). Toate locurile trebuie sa aiba si o legenda. Povestea spune ca în vremuri stravechi, o mireasa a cazut de pe stâncile abrupte, iar voalul ei a ramas agatat pe stânci. Acolo, nuntasii s-au oprit si au început sa plânga, astfel formându-se cascada. Se afla la o altitudine de 1000 m, iar satul Rachitele este cam la 5 km. Din izvorul Crisului au fost cam 40 km.

Fiind multa zapada si drumul alunecos, am decis sa parcam masinile aproape de sat si sa continuam drumul pe jos. Era si pacat sa nu facem asta, avand in vedere ca abia incepuse sa fulguiasca si peisajul era de poveste.

Cand am ajuns in sfarsit la minunata cadere de apa am ramas inmarmuriti. Inalta si mareata, cascada isi merita pe deplin numele. Dupa parerea mea, este cea mai frumoasa cascada de la noi din tara.

Las pozele sa vorbeasca de la sine:

Am lasat pentru final cel mai frumos lucru din aceasta vizita pe aceste meleaguri: portul popular al zonei, pastrat timp de sute de ani.

Gazda ne-a bucurat cu amabilitatea ei de a ne lasa sa imbracam delicatele haine vechi (unele de 100 de ani), culese de catre mama ei pentru ea, pe parcursul anilor. Le pastra cu sfintenie intr-un scrin vechi, infasurate in hartie pentru a le proteja. Unele dintre fuste (numite musui) aveau pliuri fine facute manual, presate cu ajutorul unor pietre foarte grele.